Oaki

De 1 lună aproape, ne chinuim 3 oameni, eu, H şi Ionuţ, să facem Blogul lui Bee.
Am reuşit în sfârşit (v-am mai spus că H e un geniu al calculatoarelor? Nu?)
H e un geniu al calculatoarelor.
Astă-seara am reuşit, în sfârşit, aşa că de azi avem un nou junior în blogosferă, pe Bee.

Deasemenea, tot scotocind eu azi prin blog căutând pluginuri pt blogul ei, am descoperit că am 25(!) de oameni care au dat subscribe la comentarii, la diverse posturi. Interesant!
Mai nou fac blogging şi offline, pentru viitor. Nu pot da detalii, pentru că aş strica surpriza, dar mă simt ca în secolul XVI, când ei nu aveau bloguri.

Read more…

Avril Lavigne şi-a lansat parfum. Am mai scris aici de asta.
Eh, acuma a apărut şi site-ul oficial al parfumului. Codul de invitaţie este 6ao52. Partea amuzantă este că în Cehia, Slovenia şi alte ţări diverse, parfumul se vinde de pe 1 iulie. În altele, pe 1 august.
În ROMÂNIA şi ANGLIA, în Septembrie. De ziua mea. Ironia sorţii, eu vara asta mă duc în Anglia, şi chiar voiam să îl iau de acolo. Doar i-a făcut lansarea acolo, nu se presupune că e deja la vânzare? Ei bine se pare că nu.
Cât de ironic.
DAR, partea bună, Avril este în UK momentan, lucrând la cel de-al 4-lea album al ei. Ceea ce este super, abia aştept să apară. Poate dau de ea acolo pe la vară, ce tare ar fi.
Oricum, cam astea ar fi ştirile.
Posterul de promovare al parfumului: (slavă Domnului că a mai domolit-o cu rozu’ ăla aprins)

Read more…

Aţi observat cum suntem noi? Ipocriţi. Dar nu oricum. Vorbesc de genul de “pe-postul-naţional-de-radio” grad de ipocrizie.
A murit Laura Stoica. Sinceră să fiu, nu am nimic cu tipa, doar că nu auzisem de ea până atunci. Ei bine în săptămâna următoare morţii ei, îi ştiam toată discografia pe de rost. Şi nu, nu devenisem eu fană, brusc. S-au ocupat posturile de radio/televizor de asta.
A murit Heath Ledger. De acord, e un actor bun, mi-a plăcut în “Cassanova”, şi “Ten things I hate about you”. Dar de aici şi până la vâlva făcută după moartea lui -numa Joker am auzit 2 săptămâni-, e cale lungă. Ok fraţilor, am înţeles, a fost ultimul lui rol, a fost genial, minunat, acum ce se va întâmpla, va intra toată planeta în doliu?
A murit Michael Jackson, astăzi pe toate radiourile numai melodiile lui le-am ascultat. Desigur, e de aşteptat ca acuma să fie boom-ul obişnuit la moartea unui artist, când toată lumea îi cumpără cd-urile.
Dar ceea ce ma deranjează pe mine e ipocrizia posturilor de radio. Dragii mei, timp de 50 de ani cât a fost în viaţă, abia dacă auzeam vreo melodie de-a lui la radio. Sau nu e vorba numai de el. Alt exemplu, Laura Stoica. Brusc, atunci când dau colţu’, toţi le băgaţi melodiile. Păi cum vine asta? Ştiţi cum e -după război mulţi viteji se-arată.
Şi, mă gândeam. Dacă tot suferim atâta pentru moartea unor oameni pe care nici nu i-am cunoscut, hai să băgăm un minut de reculegere pentru fiecare african mic şi negru care moare în Sudul Africii de Malarie, zilnic.
Dar staţi -în cazul ăsta ar trebui făcut un radio special, pentru că probabil ar fi reculegere 24/24. Când o să devină integritatea subiect care vinde?

Să vă povestesc cum am făcut eu 800 de metri în 4 ore.
Azi am avut geniala idee de a-i face o surpriză lui H. Să-l duc la karting. Şi nu oriunde -la un circuit mare, de 1024 de metri, nu la ăla de 200 de metri din Herăstrău!-. Evident, bazându-ne pe orientarea mea în spaţiu, faptul că i-am zis de la început că nu ştiu drumul ar fi trebuit să îl îngrijoreze, însă el are încredere în mine.
Metroul până la Universitate. Până aici totul ok, numai că nu ştiam unde are 783 staţia, aşa că am fost nevoiţi să o luăm cu pejosu până la Romană.
De acolo luăm expresul, neştiind că nu sunt bune biletele normale. Şi mergem…şi tot mergem. Eu ştiam una şi bună - trebuie să cobor la Otopeni. Distracţia a început când au început diverse staţii:
-Otopeni
-Primăria Otopeni
-Aeroportul Henri Coandă.
Am coborât şi eu la mijloc, la primărie, că m-oi descurca eu!
În ziua anterioară avusesem o discuţie la telefon cu o tipă de la firma respectivă, Amckart, şi o întrebasem, special, cam câţi km sunt de la Otopeni la şcoala lor. Adică dacă se poate merge pe jos. Tipa s-a gândit puţin şi a zis 800 de metri, imediat după indicator. Eu, evident, eram total relaxata, trebuia doar să găsesc indicatorul.

Absolut natural, dacă mă laşi pe mine să mă orientez în spaţiu, am umblat tot Otopeniul şi nu am găsit nici un indicator. Cu chiu cu vai i-am zis lui H spre ce localitate mergem -Tunari, şi a zis că a văzut un indicator mai înainte. Am luat-o înapoi, din nou tot Otopeniul, şi la podul Otopeni ne-a zis un Gog să luăm o ocazie. Asta mai lipsea, să fac şi autostopul, în toată splendoarea mea, pantalonaşi scurţi albi, şi tricou mulat roşu. Am luat-o per pedes pe centură, vreo 6 km. Prin şanţuri, pe marginea drumului, la 3cm de tiruri, am trecut de un şantier, am mers pe şina de cale ferată, prin cele mai mari mocirle ale pământului, printre gropi şi noroaie.
Am întrebat la prima bezinărie, la casă, o tipă habar n-avea să-mi zică de vreun circuit de karturi în zonă. M-a trimis la “colegu’ “. Colegu’ mi-a zis că a vrut şi el să se ducă, şi că e la câteva sute de metri mai încolo. Eram deja în Rai, că am ajuns şi e perfect. Da’ de unde. Peste cele “câteva sute de metri”, o altă benzinărie, un alt Gog ne zice că mai avem 10km.
Plecasem de acasă la 11:30, era 14:00.

Read more…

Acum fix un an scriam postul ăsta.
Astăzi, mă simt la fel. Desigur, ziua a început într-o manieră mult mai relaxata, însă pe parcurs a fost iradiată de fericire.
Ok, excluzând înclinările lui makki pt zilele de 23, chiar încep să cred că e ceva magic leat de zilele de 23 iunie.
Abia aştept anul viitor.

Ok, seara asta este wow. Deci serios, wow. Ce sistem de valori, ce organizarem, ce vacanţă…o discuţie mai la corason cu lumea, şi ţi se dă tot bioritmu’ peste cap.
Dacă nu mi-ar mai tremura mâinile ar fi perfect Aşa.
Ce cafea, ce cola, ce ciocolată..e adevărat, am băgat şi de astea, destule, însă discuţiile astea nu se compară cu nimic.
Orice drum are obstacole, ale noastre au fost mai nebune decât orice, însă măcar ştiu că le-am depăşit.

Am mai spus că serile de vară sunt minunate? Nu, n-am mai spus. Serile de vară sunt minunate Şi nu, nu am viitorul plănuit, şi nu ştiu ce o să fac mâine, sau peste o săptămână sau la anu’, sau când o fi să fie, însă ştiu că acum, în momentul ăsta, Carpe Diem, sunt Fericită!
Ok, muuult prea mult adrenalină pt o seară, am vărsat lipici pe mine. Acum mă simt ca într-un serial, jur. Oricum toată seara a fost ca o scenă ruptă dintr-un film, însă niciodată un film nu poate fi atât de tare.

Read more…

Ok, îmi doresc o singură chestie vacanţa asta. Să vină un specimen (ORICINE!) cu un sac. Şi să bage absolut toate emoţiile în el. Şi din sacul ăla să nu mai iasă până în Septembrie. Pentru că mă DISTRAG. Am zis că dacă o las moartă cu mess-ul, se termină. Da’ de unde. Nu cred că seara asta era necesară.
Dacă e ceva ce uraăsc rău de tot, e să nu iasă totul aşa cum am plănuit. Chestie care se întâmplă în 90% din cazuri. Vara asta, era plănuită altfel. De ce nu e aşa cum am vrut? Ştiu eu! Tot din cauza mea! Serios, daţi un decret, interziceţi-mi să dau sms-uri sau ceva!
Ştiu că e şi societatea de vină, şi că prietenii mă influenţează…dar damn it, nu am nevoie! Eu îmi vreau vacanţa mea liniştită, cu proiectele şi munca mea, fără alte aberaţii! Dar nu, hai să prindem o seară cu cer înstelat!
Şi nu suport starea de confuzie. E cea mai tâmpită stare existentă. Vreau să se termine, tot. Sau să înceapă. Sau CEVA. Dar nu starea asta, că nu mai vreau. Pur şi simplu. Serios, somalezii chiar n-au probleme d-astea.
Şi AM ZIS că nu mă stresez vara asta!

Aici e mai ceva ca la armată. Sunt în carantină (fără messenger), ceea ce e destul de relaxant, un factor destul de important de stres a fost înlăturat. Însă funcţia mea “răbdătoare” nu se amplifică de nici o culoare. Desigur, faptul că sunt impulsivă şi aş vrea să fac 4823 de chestii odată nu ajută foarte mult. Însă cred că am plănuit puţin cam multe chestii pentru vacanţa asta. Şi nu cred că 3 luni îmi vor ajunge să fac tot ce mi-am plănuit. Deja curăţenia care am plănuit-o la 1 zi s-a extins pe 5 zile, şi sunt abia la jumătate. Cât despre clasificarea articolelor în dosare şi înţiplare, am senzaţia că nu o să mai termin niciodată, atât sunt de multe. Stau cu ele întinse pe jos în cameră de Sâmbătă, şi progresez foarte încet. Necesită mult timp.

Mi-aş dori mai multă răbdare. Simultan cu proiectele programate, mai aveam şi anumite re-coordonări de făcut. În mintea mea, sau mă rog, în stilul de viaţă. Păi cine mai are timp să stea jos să analizeze, să exerseze, dacă eu nici să fac fizic ce vreau nu apuc. Am senzaţia că ziua este foarte scurtă şi vacanţa asta mi-am plănuit să dorm, mult. Evident, nu apuc.
Este 23:35, şi eu bloghez, pentru că restul zilei am avut “treabă”. Şi mâine la 5:45 trebuie să fiu în picioare. M-am băgat în club de voluntariat între timp. Mda. Deşi nu mai stau atât de mult pe Net, acum mă uit la televizor, (mai nou), am devenit dependentă de Discovery, şi înţiplez reviste.

Read more…

Am mers cu fetele la alergarea de dimineaţă, şi am mers prin soare.
Evident, cine s-o asculte pe mama şi să ia şapcă. Cine fierbe acuma în suc propriu? Eu, evident.
Şi care ziceam că vara asta am mai multă grijă. Mă doare capul, sunt ameţită şi fierb.
Dar azi am programat film cu Hirou şi nu am de gând să-l pierd datorită unui mic inconvenient. Inconştientă până-n pânzele albe. Ciudat. Credeam că am scăpat de fraza asta.
Gata, mai vară de atât nu are cum să fie.

Nu-mi vine să cred că am uitat să scriu despre un subiect atât de important în viaţa mea! Subiectul despre care am aşteptat 10 ani să scriu!
Subsemnata dându-se mare filololoagă şi activând la profilul aferent, trece a 11-a.
Asta înseamnă că materiile de interes pentru profilul ei devin mai complexe, şi scapă de alte materii ce nu mai sunt necesare şi ocupă timp.
Printre aceste materii, avem: FIZICĂ, CHIMIE, BIOLOGIE, şiiiiii (tobeleee)
MATEMATICĂ.
Gata cu calculele, gata cu ghicitul în cărţi al rezultatului ecuaţiei, gata cu problemele de tipul:

Că jur că aşa rezolvam eu problemele, deşi nu sunt blondă. Brusc o maaaare zonă de plictiseală/tortură/ură faţă de şcoală a dispărut din Universul meu. De când aştept eu clipa asta! Adică, sincer, gradul meu de ură pentru matematică este ridicat rău de tot! Serios, sunt în moment din ăla de euforie spontană, cânt şi dansez de fericire! Gata, s-a terminat. O să răsuflu uşurată o săptămână. Acuma începe şcoala aia adevărată.
Nu mai fac matematică!!!!!!!!!!

Read more…